IUBEŞTE-MĂ Trec şiruri lunge de cocoare, Eterne V-uri călătoare, Ameţitoare. Ivite dintr-un colţ de cer, Un geamăt lung de temnicer, Bătrâne ca eternul timp, Eterne clipe in Olimp Şi pline de iubiri fugare, Ciudate V-uri călătoare, Năucitoare. Mirat de-a frunzelor hârjoană, Un trandafir a înflorit. Legende s-au pornit în goană. Tăcut, l-am luat şi l-am numit Dorinţă. Visez o clipă fără nume, Izvor al nemuriri noastre. Scâncet firav, de nou în lume, Un chip al păsării măiestre. La fruntea florilor din glastre Rămâi! Mereu te caut printre stele, Eol îşi mână veşnic norii. Un lung convoi, cu aripi grele, Egale. Demult, când ascultăm pădurea Rănită de topoare crude, Am smuls din carnea ei, securea. Gonindu-mi dorurile multe, Iubeşte-mă!