Iubindu-te pe tine prima oară Azi am rămas un suflet pustiit! Privirea peste ziduri îmi coboară Iar lumea-mi pare un templu neclintit În care mi-am închis tot universul! Plutea pe valuri rozalii de primăvară Iubirea mea, se împletea cu versul Unui poem, cântat de o vioară. La gemurile zării fermecate, O pasăre cu aripi fumurii A săgetat câmpiile albastre Şi s-a topit prin ramuri cenuşii . Țesea apusul trena mării reci Când vântul mângâia pomii în floare Iar eu, petală albă pe poteci, Te căutam, prin razele de soare! Se stinge noaptea ca o melodie Ascunsă într-o cutie muzicală... Se leagănă lin stelele-n ferestre Pictând un vis topit într-o petală!
sâmbătă, 31 mai 2025