Iubire Sfântă!...

Iubire Sfântă!...

- Iubire Sfântă şi suavă,
Ca flacăra de foc arzând
Întunericul tot luminând,
Tu-n umilinţă, fără slavă
Ai strălucit, nefumegând!

De unde-ai izvorât Iubire
Cu-al Tău balsam alinător
Mister sublim, vindecător
Turnându-l peste omenire
Prin harul mare, salvator?

- Ai izvorât din Dumnezeu,
Şi-ai răsărit... din veşnicie
Spre-a vieţii sacră bucurie,
Şi-n străluciri de curcubeu,
Ţi-ai pus eterna... temelie!

Ai vrut... şi-ai arătat zidirii
În ea că-i tot, desăvârşire,
Că nu-i nimic de-nlocuire,
Supusă fiind sub legea firii
La cea mai sfântă umilire!

Şi în voinţa-Ţi necuprinsă
În dragostea aşa de mare,
Ţi-ai pus planul în mişcare,
Şi viaţa, de a fost pretinsă
Sub cruce, ai suit Calvarul!

Ai îndurat, tragica moarte
Şi ai fost pusă în mormânt
Pentru-nviere prin Cuvânt,
Să poţi avea veşnică parte
La Tronul Tatălui cel Sfânt.

Flavius Laurian Duverna