Se făcea că-ntr-o rezervă M-am trezit deunăzi Şi-mprejur, în mare vervă, Erau droaie de soţii. Îmbrăcate-n asistente Se-nvârteau în jurul meu Şi vegheau de zor, atente, Să mă simt precum un zeu. Una îmi citea poeme Despre juni îndrăgostiţi, Alta-mi trimitea prin semne Din bezelele-i fierbinţi. O soţie, pe platouri Prăjituri îmi aranja, Iar o alta, din rulouri Lumina mi-o potrivea. Însă m-a captat mai tare Cea mai „coaptă” dintr-un colţ, Cu un recipient mai mare Şi la brâu purtând un şorţ. Pregătea ca o licoare, Mestecând-o pe-ndelete Şi cu multă detaşare Le privea, milos, pe fete, Căci ştia că ce prepară Şi-mi va pune în perfuzie Va pecetlui cu ceară, Fără drept de vreo confuzie, Dragoste doar ei pe viaţă Să îi port şi nopţi şi zile, Căci licoarea ei cea hoaţă E din stropii de iubire.