Iubire, te iubesc!

Iubire, te iubesc cum n-am iubit,
Și n-o să mai iubesc vreodată-n viață,
Ești sentimentul ce mă face fericit...
Chiar dacă-atârni ades de-un fir de ață.

Iubire, dezinteresată și  blajină,
Tu miști hotare și împărății,
Aduci în inimă mereu lumină,
Nu știi de-avere și de bogății.

Tu guvernezi întregul Univers,
Iertând, iubind, și netezind cărarea...
Chiar scrierea acestui simplu vers
Ți-o datorez, tu inspirând lucrarea.

Și de vor fi din cei nefericiți
Ce încă nu ți-au cunoscut fiorul,
Tu să-i cuprinzi, fă-i fericiți,
Ca să cunoască dragostea și dorul.

De-aceea te iubesc și te ridic
Pe soclul nemuririi tale...
Poemu-acesta ție ți-l dedic
Ca o corolă plină de petale!