Iubirea iartă și te-mbracă cu-mbrățișări, Când nu aștepți furtuni și răscolești cărări Pe care nu demult ați călcat amândoi Și te întrebi strângând la pieptul tău un sloi: Cum poți șă topești fulgi, indiferențe reci, Cum poți singur să-ți spui că timpul ți-l petreci Visând culcat pe patul cu amintiri de zboruri Ce te-au dus prea departe, spre mări cu creste-n valuri? Iubirea te îmbracă și-acum cu calde bluze Îți umezește ochii, nas și deschise buze, Să nu o dai afară din rubiniul serii Și să te rogi la crucea din talpa Învierii. Cum ți-ai legat la gât eșarfa nepăsării Așa și el va pune pe cap șapca uitării.... Străinilor ce treceți pe stradă, sunteți reci, Voi căutați iubirii un loc frumos de veci! Mai bine scuturați din umerii lăsați, Vă ridicați privirea și vă apropiați De focul ce mai arde în peșterile-adânci Din inima iubirii din munții plini de stânci...
sâmbătă, 31 mai 2025