Iubirea mea cu Ochi de noapte, Nu știu ce Să-ți mai spun... Nu știu cum să Mă mai adun din Întregul care sunt, Căci te iubesc atât de mult Încât cuvântul Îmi devine mut Și îngrozitor De absurd... Iubirea mea cu Ochi de noapte, Sunt fără glas, fără vers Sunt ca un lemn Inert și perplex în Această viață plină De non-sens, în care Alerg spre tine Fără să te strâng in Brațe, în care totul Este fără de înțeles, În care te iubesc tot Mai intens... Iubirea mea cu ochi De noapte și de sens, Ești tot ce mi-am dorit, Ești neînțelesul care Capătă înțeles... Rămâi aici cu mine, Să ne pierdem împreună În acest nimic Imens, care Ne înghite încet-încet, Suntem două ceasuri întoarse În timp unul cu fața spre celălalt, Două secundare care se Întâlnesc la apus de dimineață, Ca să își mai vorbească puțin Despre viață, despre ce-au visat Peste zi sau peste noapte, Despre versuri cutreierate, Melodii descompuse în vise, Și brațe întinse, Și întrebări fără răspuns... Iubirea mea cu ochi De noapte, Și de abis...