Iubirea mea târzie

Îţi scriu aceste rânduri şi nu ştiu ce mă doare
Distanţa dintre noi sau drumul către soare,
Îmi spun că întâmplarea aşa a fost să fie,
Să-ntârziem apusul, iubirea mea târzie.

Îţi scriu aceste rânduri cu mâna sângerând
Tăcând în altă limbă sau poate-un ultim gând
Îţi las sub geana serii să-ţi ţină de urât
Spunându-mi că destinul ne-a hărăzit atât...

Şi-aş fi dorit să fie mai mult decât a fost
Târziu adjudecată, iubirea pe de rost
Te ştie de un secol sau de un an-lumină...
Nu caut vinovatul, noi doi suntem de vină.

Îţi scriu aceste rânduri fără să ştiu ce spun,
De te-ai opri o clipă ţi-aş spune doar: „drum bun”
Sau de-aş găsi cuvinte, ţi-aş cere să rămâi
Iubirea mea târzie, iubirea mea dintâi...

Să uiţi că lângă mine ai fost rătăcitor
Ne-am ridicat o clipă deasupra tuturor,
Dar vezi, destinul nostru aşa a fost să fie...
Ne-am rătăcit devreme, iubirea mea târzie.

Nu-i rodul întâmplării că-mi eşti atât de drag
Opreşte-te o clipă pe-al amintirii prag
Şi iartă-mi gându-acesta năvalnic şi târziu
Absenţa ta mă doare... Nici nu-nţeleg... Cui scriu?