Iubirea nu există decât descrisă-n cărţi Iar tot ce-n viaţă facem e copia-i absurdă; Ne mistuim zadarnic, ardem şi-n alte părţi, Tot pâlpâie agale o inimă ce-i surdă. Visam la nemurire,la stele, lună, cer, Visăm să fim ca apa, curaţi şi liniştiţi, Pătrundem cu gândirea în colţul mai stingher Al inimii ce parcă ne-ar face fericiţi. 'Nălţăm frumoase vise, ni-i sufletul frumos, Cântăm cu frenezie a bucuriei odă, Suntem cuprinsi de mreaja lui Amor furtunos Crezând că astfel suntem cu dragostea la modă. Dar vai! săgeţi aprinse trimise de destin Se-nfig în noi cu sete şi sufletu-l rănesc Şi simţământul nobil şi tainic şi sublim L-aruncă în mocirlă şi-acolo-l terfelesc...