Amintește-ți doamna mea de prima oară Când sub geamul tău treceam grăbit, Era frig, ploua, și era seară, Da-n inimă-mi ardea un foc mocnit . Vedeam poate pentru-a mia oară Lumin-aprinsă la fereastra ta, Dar niciodată silueta-ți clară… Doar geamul gol se arăta. Da-n seara aceea, sub nesfârșita ploaie, Ce pătrundea în suflete și gânduri, Si năvălea din ceruri lungi șiroaie Născând în mine-aceste aprigi rânduri, In seara-aceea…Multumescu-ți Doamne ! M-ai invitat în suflet să-ți pătrund, Si n-are cine azi să mă condamne Că-n visul meu am vrut să te afund. Politicos eu mi-am lăsat afară Bocancii uzi și plini de trist noroi, Si am intrat tiptil în calda inimioară Să nu trezesc trecute, alte, ploi. Ti-am împletit în miile de vise Săruturi calde-n sute de culori, Din ele-o rochie nouă îți ieșise Acoperindu-ți tandru,trupul arzător. Si-n fiecare noapte-ți mai croiam Mereu câte-o rochiță nouă, Si-n serile târzii-mi plăcea când te priveam Pierzandu-te in brațele-amândouă… Sunt ani de-atunci și ne-am iubit sălbatic, și ne-am iubit feeric, și ne-am iubit deplin, Vor trece-n goană alții și-n prag de întuneric Tot ni se va părea că ne-am iubit … puțin. Căprar Florin
sâmbătă, 31 mai 2025