Iubiri păgâne de demult, cu chipuri neuitate, parc-au făcut un legământ – la noapte să mă-ngroape. Se adunară în amurg, de mână agăţate, șiroaiele din ochi le curg pe piepturi dantelate. Apoi se prind, ca din senin, un dans pios să facă, iar dansul trist si anodin mă strânge ca o teacă. Privind prin vreme înapoi, străin m-ascund de ele, dar roată fac, cu sânii goi, singurăţatii mele. Le chem la fel ca în trecut, dar mă privesc haine și-n roata dansului tăcut mă spânzură pe mine.
marți, 17 iunie 2025