tot eu eram atunci în iarba călcată de tine și în urma pașilor tăi stăteau păsările să bea rouă și lumină sărată nu credeai nici tu în aripile mele nici eu nu mai credeam în dumnezeul tău și lumea se învârtea cu petale cu tot în jurul iubirii trecute tot eu eram în tine când te-ai întors împotriva evidenței cu toți nămeții și cu toate iernile pe care le luaseși cu tine pe umeri și când nu mă mai cunoșteam într-atâta omăt mă făcusem cât un fulg ca să mai tremur odată de frig așteptându-te într-un om de zăpadă