Leacuri Pentru dorul de trǎire, Mieros şi vag ca un ecou, Nu mai gǎseşti La mǎnǎstire, Chiar dacǎ ţi se dau Cadou Spre amintire. Florile dalbe s-au topit În vremea flascǎ, Sfinţii, Printre spini, Au uitat Sǎ mai zâmbeascǎ Şi golul rǎtǎceşte Prin tulpini De iascǎ. Pe stǎzi pustii, Mucegǎitǎ ceaţǎ Cade Peste prestigiul silei Aurii. Tǎcerile, prelungi şi fade, Se-ntind in suflete Pierite-n acolade. Vǎgǎuni de cer pierdut Se intuiesc În rǎzvrǎtiri de nori Posaci În timp ce Iubirile cǎznite Se ofilesc, Alimentând cohortele De draci.