Iubirile mării

Când valul înspumat al mării 
Lovește țărmul dur, in forță, 
Aș vrea să-ti fiu a vietii torță, 
Atunci, în pragul înserării, 

Când vei veni din drumul sorții 
Să știu că mai trăiești iubite 
Si simți amorul meu fierbinte, 
Că nu venit-a ceasul morții.   

O călăuza aș vrea să fie 
Iubirea mea să-ți iasă-n cale, 
Când munți de apă se prăvale  
Ea drumul lin și drept să-l ție. 
………………………………………. 
Si-acum cand torța mea s-a stins, 
Pe țărm eu te aștept și azi, 
Că marea între noi-i zăgaz, 
Cu brațe reci ea te-a cuprins. 

Căci poate te-a iubit mai mult   
Și  a dorit să te rețină 
Să nu atingi a mea arină 
Unde te-aștept ca la-nceput. 

Tu mare fir-ai blestemată 
Iar valul tău pierdut să-ți fie 
Acum și întru veșnicie 
Și-ncremenită viața toată   

Să stai s-aștepți un vânt de sus 
Să-ți miște ale tale ape, 
Așa cum eu în orice noapte 
Îl plâng pe-al meu iubit răpus. 

Căprar Florin