De după dealuri arse şi trudite, Înalţă creste albe nori de plumb. S-adună-n iarbă umbre încâlcite Şi, aspru, geme vântul prin porumb. Câmpia de paragină şi scrum Întinde braţe lungi de colb în drum, Apoi îşi strânge sufletu-n păduri, Căscând în râpi dogoritoare guri… Dar norii sterpi coboară-n depărtare, Şi-abia vibrează dincolo de zare Un tunet lung, cu prăbuşiri de stâncă… Iar soarele s-arată alb şi mat, Şi-ntâia rază de lumină pare Un fulger mort, ce rătăceşte încă Pe câmpul prăfuit şi resemnat.
sâmbătă, 19 aprilie 2025