Pune-mi în păr ghiocei de fulgi-de-zăpadă, iarnă Și strânge-mă-n brațele vijeliei de ninsori... Miezul fierbinte al sufletului călător Ține cald învelișul ființei mele! Gerul din obrajii tăi bucălați cu nori fumurii Înflorește narcise în brațele-întinse spre tine Iar haina ta albă, murdară de noroiul timpului, E pătura ierbii-încolțită în inima mea. Tu n-ai să mă schimbi… Captivă între anotimpuri și timpuri Ești izvorul primăverii din mine, iarnă!
sâmbătă, 31 mai 2025