Să rupem din trup tot ce-i de prisos, mai ales minciuna din oase, unghiile să devină luminos alungite, un ochi de pisică pentru care întunericul se pierde într-o noapte deasupra oceanului. Gândul se schimbă după folosirea cuvintelor, se construiesc alte gesturi mai fine, se recompune eliberarea de instincte, depărtarea se apropie ca o poartă deschisă pe care intră marile spirite. Poezia din interior respiră câte-o durere, însufleţirea ce se varsă-n afară pe fereastra lumii în care te regăseşti izvor denisipat ce ţâşneşte apă limpede.
sâmbătă, 31 mai 2025