Izvor Etern de Viaţă!... O, Doamne Sfânt, Izvor Etern de Viaţă şi Lumină, Miracol Nepătruns, de-a noastră minte mărginită, Mister nedesluşit şi tainic, a cărei balanţă-nclină Spre infinitul veşnic al puterii-n forţa cea Divină, Aşa ai fost şi în etern vei fi în gloria nemărginită Şi-n veşnicia Universului, mărirea va fi neclintită! Fiinţă nepătrunsă-n planuri în opera Ta creatoare, Tu-atunci când zici se face, şi numai prin Cuvânt De porunceşti, îndată ia fiinţă inestimabila lucrare Ce-n spaţiu şi în timp îşi reia locul prin grandoare, Mărturisindu-Te ca Arhitect şi Creator Preasfânt, Expunând atâtea mari minuni, privite pe pământ! O, Tu, cel ce deţii misterul creării vieţii din neant, Singurul Stăpân al veşniciei fără-nceput şi sfârşit, Privind la-atotştiinţa Ta, îmi pare-un gând gigant De a pătrunde în enigma, nucleului divin frapant, Şi-a cugeta la Ea observ că spiritul, devine umilit Şi-n faţa Maiestăţii Tale, gândirea-mi că s-a ofilit! În vasta-ntindere Universală a lumilor deja create, În cosmosul cel triumfal, cu sori, şi cu sisteme vii, Străbate forţa Ta supremă, prin legi clare aşezate, Care-n veci să dăinuiască pe principii de dreptate, Demonstrându-se-n cohorta, atâtor mii de galaxii Ce toate îşi au existenţa, vorbindu-ne de veşnicii! O, Infinitate Maiestuoasă, sublimă şi Necunoscută Ce în limbajul omenesc, nu e cuvântul de-ndestul, De-a Te numi-n prerogative,... pentru-a fi umplută Măreţia şi puterea, ce strălucesc din opera făcută, În faţa Ei, mă văd un fir de colb care pluteşte nul În imensitatea spaţiului, din nesfârşitul în gol, sul! Spiritul meu e-aşa de mic în încercarea de a tinde Să afle cât mai mult, din minunile mari, creatoare, Ce mă uimesc când meditez că nu le pot cuprinde În frumuseţea lor desăvârşită ce veşnic se întinde În Universul cel superb, plin de sfânta Ta lucrare Cu sori strălucitori şi cu sisteme mii în nuanţare! O, Doamne Sfânt, Creator Desăvârşit al armoniei, Ce-n Universul fără margini, Tu legile-ai orânduit! Pentru fluida linişte-a măririi-ai lăsat zorii bucuriei Să-Ţi cânte, în gloria eternă, pe plaiurile veşniciei, Căci mare eşti prin preştiinţă în tot ce ai binevoit Ca măreţia şi puterea s-anunţe slava-n ce-ai zidit! În faţa Ta, Nemărginită-Nţelepciune, mă proştern! Micimea minţii mele, se pleacă-n scumpă adorare, Îngenunchez, şi-n rugăciune, gândurile îmi aştern Recunoscând că sunt făptura Ta şi-ai drept patern Asupra-mi; prin creaţie întâi, şi prin răscumpărare Prin Jertfa de la Calvar, cu-a Ei putere salvatoare! Flavius Laurian Duverna
sâmbătă, 31 mai 2025