Jertfă necurmată

Prea nefireşti îmi par uneori toate lucrurile  
şeile au căzut de pe caii ce alergau pe urmele tale  
te sprijineai cu tâmpla de sufletul meu  
în timp ce depărtarea-mi scobea caverne în oase  
nu desfăcusem bine aripile şi  
am căzut de pe marginea timpului  
ne-am vindecat, apoi, de rănile pe care  
le regăsesc în trupul meu cicatrizate în formă de tine  
vreau să-ţi trimit toate cuvintele nerostite  
să-ţi redau clipele în care te ţineam prizonier  
te voi înapoia vieţii...te voi înapoia vieţii  
apoi mă voi înălţa ca un abur argintiu  
dintr-o jertfă necurmată