Jocul ... Nu mai este vară, nu e încă iarnă, Este doar o toamnă, rece și pustie, Soarele se vede ca printr-o lucarnă Pe bolta mohorâtă, ternă, cenușie Vai, câtă tristețe și ce melancolie! ... S-au pleșuvit copacii, a chelit pădurea, Totul e pe moarte, țara, timpul, noi, Timpul e ciudat și vremea e aiurea, Totul putrezește acoperit de ploi Și oamenii-s deodată parcă tot mai goi! ... Suntem îngroziți de ce ne mai așteaptă, De cum va mai suna simfonia morții Cine va mai trage în țara asta moartă, Bățul cel mai scurt în acest joc al sorții Pe care-am fost siliți să-l jucăm cu toții!