Jocul de-a Învierea(continuare)

Cu toții știm unde am vrea s-ajungem, 
Într-un infern de frunze acoperit, 
Sau, colț de Rai cu libertăți absurde, 
Unde atârnă răstignirile pe zid.

Nu știm nimic și construim palate, 
Crezându-ne prea drepți, strângând averi,
Ne închinăm ades, la mori stricate, 
Și ne îmbătăm la sfinte Învieri.

Să aflăm de ce trăim, se poate, 
Dar pare-se că-i mult, să vrem, 
C-ar trebui să ne mai ștergem din păcate, 
Dar, din păcate, să le ștergem nu putem.