Se scurg silabele albe şi negre în lutul privirii asemeni îngemănării luminii din sânul cald al nopţii secundele tac în clepsidră lacrima îngerului acoperă cerul flămând timpul atacă memoria cuvintelor luând cu asalt redutele gândului mă înalţ arâzând în inimă setea de văzduf târziu topesc luceferi la masa sărutului cu măsura incertitudinii pe buzele noptii