Jurământul

Aș vrea să te cuprind, Dulce Iubire,
În ritmul meu, candid ori derbedeu,
Dar o voi face fără amăgire
și nu-l voi supăra pe Dumnezeu.

Aș vrea să-ți mușc din calda voluptate
iar peste ani cu drag să-mi amintesc
că am făcut-o fără răutate
căci nu mi-ai dat motiv să te rănesc.

Iar părul să ți-l mângâi în șiraguri
o zi, un an, un veac și chiar mai mult,
Să trecem împreună peste praguri,
peste religii, dogme și ocult.

Te voi cuprinde cu a mea putere
știind că m-am născut c-un singur rost:
Să mă feresc de propria durere
de-a fi prin mine singur și anost.

Nu simt nevoia să îți spun de mine,
Cine am fost și cât am pătimit.
Sunt doar un hoț și fur ce-ți aparține
și sunt bolnav de dorul neîmplinit.

La rândul meu, interna castitate
ți-o voi întinde-o ca un baldachin
Să te feresc de-a lumii răutate
ce va mușca cu forța de rechin.

N-oi folosi metafora drept hartă
să îți indice dorul întețit
Îți spun direct că te doresc consoartă
să-mi fii alături fără asfințit.

Atât mai am, o singură dorință:
Tu, VIAȚĂ, fii... așa cum îți dorești!
Te voi iubi avid, cu elocință,
cu o iubire demnă de povești!

Cluj-Napoca, 2017.09.05