Se află litere şi farduri Şi nişte munţi sânt între noi Dosare-nchise, triste garduri Şi nici n-o să mai vină apoi. În pragul iernii absolute Sărută-mi tâmpla albă, hai Şi-apoi scufundă-te şi du-te În orizontul altui grai. Nici nu pot nimic să-ţi spun Pe curând sau rămas bun Apăru, numai nu, La adio tu. De ce să-ţi spun la revedere N-aş mai avea nici un motiv „Adio” drepturile-şi cere Că te-am pierdut definitiv. Şi de la mine până la tine Cuvântul însuşi va-ngheţa Nici să te strig nu ştiu prea bine Iubita mea, pierduta mea. Când te-am văzut ultima oară Ştiai şi tu, plângeai şi tu Şi-ai plecat cu tot cu gară Nici tren nu mai există, nu. Eu m-am întors încă o dată Voiam să vin pe urma ta Dar unde-i linia ferată Parcă a luat-o cineva. Eu ţi-aş mai spune amănunte Destinul de-aş putea să-l schimb Iubita mea de peste munte Iubita mea de peste timp. Pe cea de-atunci n-o voi găsi-o Şi eu acela am murit Sub cinic nuclear adio Noi bietul cuplu pârjolit.
sâmbătă, 19 aprilie 2025