În bojdeiuca de pe deal, Bunico, Azi mai ţeşi iţari La vechiul tău război, Ori te-ai... Ascuns în umbră, Sub stejari? Că parcă nu mai văd, Acum, În vatra ta să ardă foc. Nu iese fum pe horn Şi nu-i Miros de mere ce se coc. E-atâta linişte, N-aud Nici porumbeii gurluind Prin şură, Nici motanul tău Nu-l văd-naintea mea venind. Parcă e totu-ncremenit În bătătură. Parcă dorm Ogoarele, sub buruieni, În ţarină, Un veşnic somn. Şi parcă te-ai culcat şi tu, Bunico, Ieri? Sau mai de-un veac? De ostenită ce erai. Şi după tine Toate tac. Nu vor să te trezeşti cumva Din somn, Că te-ai trudit atât Până, din mai nimic, Feciori Şi fete mândre Ai crescut. Te las bunico-n tihna ta. Mă duc. Am să mai trec prin sat, Că nu ştiu cum, Dar am aici Un pic de suflet Presărat. .................................. În bojdeiuca de pe deal, Bunico, Toţi crescut-am mari Şi am zburat... Dar revenim, La vremea noastră... Sub stejari.
sâmbătă, 31 mai 2025