Trec pe sub Turnul Sfatului cu oarecare exaltare privesc atent din toate unghiurile, clădirile Sibiului cu aură amestecată: gotică şi barocă. Calc pe urme imprimate-n colbul vremii, simt gândurile cum se joacă de-a v-aţi ascunselea prin încăperile de artă ale muzeului Brukenthal şi sunt un alt eu cu ochi de admiraţie. Urmăresc fiecare pată de lumină vorbitoare ca pe o prinţesă a unei epoci frivole, mă încurc în sensurile migratoare dint-unul în altul după o regulă haotică pe care nu pot s-o descifrez. La capătul luminat al memoriei se înghesuie cuvintele care-mi filtrează umbrele din copacii de pe margine până-n interiorul înţelegerii deductive a unui apostol ce nu lăcrimează. Un altul mai îndoielnic i-a luat locul şi Roma îl venerează.
joi, 17 iulie 2025