Nu-i vremea mirării la ceas de cunună – va fi clipa mea de moarte şi de lună, în loc de lacrimi picura-voi cuvinte care vor curge înăuntru fierbinte. Nu voi stinge tăciunii ochiului de noapte căci mireasa soseşte pe drum de departe, ce neagre-s pupilele heruvilor în zori când bezna te fură, iubito, din culori. Aştept încă-un zbor de vise înşelătoare, din veghe, ochiul meu coboară-în mirare, neadormită geana curcubeului deschis peste irisul Dumnezeului Celui neatins.