Când priveam fascinat curcubeul Te-am zărit, chiar la capătul său. M-am gândit c-aş putea să-nalţ zmeul, Cât să zbor şi s-ating chipul tău. Mă vedeam prins în braţe colore, Îmbătat cu parfumul din vânt Şi gândeam că în ore şi ore Voi uita câte sunt pe Pământ. Socoteam că-n atâta culoare Voi visa fericit, zile-n şir, Mângâiat de un vânt ca o boare, Degustând din înaltul delir. Însă fost-am lipsit de curajul De-a-ncerca ce-a făcut şi Icar Şi-am rămas contemplând doar mirajul, Amăgit c-am dorit în zadar.
marți, 24 iunie 2025