Ce-aş putea să zic? După ani treizeci Pustiu mă trezesc ca un munte gol, Înfloresc pe mine fagurii de vise Şi-amintiri suave se rotesc în stol. Ca prin ceaţa groasă văd pe deal în fugă Copilaş cu ciucuri, mă văd prin nămeţi, Faţa-i puf de floare şi din ochi lumina Veselă-n cascade-i joacă pe pereţi! Copil fără grijă prin troiene aleargă Poartă-n mână steaua magicului cer, Cu roză beteală o împletise mândru Şi rostea, suave, versuri dulci de ler! Cu macu-n obraz şi mustind de viaţă Colinda cătunul după un bănuţ; Viata-nmugureşte crezul când îl zice Şi mă-nviorează glasul lui slăbuţ! Şi cu el se-ngână clopoţelul vesel Doamne, cât de bine se auzeau în cor, Printre felinare, prin omătul mare, Ardea în făclie vraja dulce a lor! Când adorme seara fumul enigmatic Pe-o cărare îngustă el pleca în munţi, Atingându-i tandru cu măini de lumină Le arăta steluţa şi cei doi bănuţi! Brazii înalţi, molaticii, goneau înserarea Adunaţi în juru-i, veseli fremătând, Stelele din ramuri ca de sărbătoare Într-un dans mirific coborau cântând! Într-o vrajă mută, frumoasa colindă O cânta pădurea cu el într-un joc, Stelele torceau visătoare-n ramuri; Aici să se-ntoarcă... nu mai este loc! Stau în bloc.Sinistru, huruie tramvaie, S-a topit spendoarea anilor trecuti... Ţâncul de altădată protejat de stele A plecat din mine pururea în munţi! Lacrimile-s reci. Lunecând subţire, Pe obrazul palid, au plecat forţat. Fulgii vin la geamuri, herghelia albă Întruna răvneşte să mă-ntoarcă-n sat! Azi prin oase-mi fuge vântul amintirii, Cineva din mine a murit, s-a dus... Plânge clopoţelul ruginit de-o vreme, Limbă-i amorţită, nimeni nu l-a uns! Stau în bloc. Sinistru. Fulgii feciorelnici Mi se vâră-n plete, anii mi-s cărunţi... Ţânc fără de grijă, fiu născut de stele, Nu-mi auzi tu plânsul sus acolo în munţi? 24.12.2009
sâmbătă, 31 mai 2025