Lumea puse-n colț o viață Care-i foarte vinovată Că în orice dimineață În trăire e aflată. Numai cerul îi mai spune Că „ a fi” nu e o vină Și să creadă în minune Din Lumină ce-o să vină. O speranță-i dă aprinsă Că aici de o să steie Cineva în palma-ntinsă Îi va înmâna o cheie. Ce-a deschide viitorul Fiindcă a pierdut trecutul Ca să își pornească zborul Unde-ncepe începutul. Va purcede-n altă lume Alt destin ca să petreacă Cu-alte haine, cu alt nume Neștiind soarta săracă. În onoare și Iubire, În putere și avere Să tot dea din fericire Orișicărui care cere. Victor Bragagiu
sâmbătă, 31 mai 2025