La gura sobei gândul, tovarăș călător, Naște povești ce trec prin ore care mor... Și tu le cauți tâlcul legând imaginar Prietenii cu veghea pitită-n secundar. Umbre lungite-n casa în care noaptea zace În liniștea cuprinsă în flacăra ce face Pereții să învie în scene din povești Te trag din somn afară...și tu te îngrozești. Veghezi focul din sobă și lemne într-una pui Și te întrebi în noapte de ce somnul tău nu-i Pe gene și în vise așa cum alți au... Povești și foc și umbre în gând ți se topeau!