LA ÎNVIERE La ceasul învierii, noi toți am poposit, în lăcașul cel sfințit. Pentru a noastră apropiere, de Domnul ce-a pătimit, stând pe Cruce răstignit. Vrem iertare de la Domnul, ce învie prin lumină, vrem lumina cea de taină. Stăm cu toții la olaltă, cel ce a nedreptățit, și cu cel nedreptățit. Stăm cu toții împreună, păcătosul și smeritul, tristul și cu fericitul. Și când clopotul răsună, anunțând tainica clipă, primim harul într-o clipă. Și credința se deșteaptă, și în omul rătăcit, ce-a venit acum spășit. Până când, doar Domnul știe, Domnul cel prea mult iubit, Domnul nostru preamărit! Alexandrina Spânu - SPERANȚE