..să fie adierea unui cânt la țărmul unor unde din care se ridică în picioare cerul cu temele făcute zob lovit de fulger,drept la țintă la Jiul nostru de la pod statuie autohtonă în direct ce nu distinge Jiul de scântei și nici tăriile unui simbol în plină fală de la om unde pui inima zălog la roata cerului să-l țină-n loc o clipă doar sau poate că era un bol de sentimente mai șleampete,mai încropite îmbătrânind rușinea lumii cu sapele la locul lor orânduite pe obadă cât a putea luminii lumii să îi fie o brazdă groasă pe hârtie și astăzi mai trudește fără seamăn la partea lui de răsărit cu mare milă pentru tine Mărite Om,sublimă stare la rata sufletului tău de-atâtea veacuri înhămat...