L-a lăsatul serii, luna răsare deasupra bălții lângă sat; uite și colo, o lebădă apare și țânțarii-s gata de pișcat. Au fugit și peștii la culcare, undițele abia se văd pe apă; gândul meu dus spre visare, cu grăbite iluzii se adapă. Prin sălcii și păpuriș venise, să adie, o suflare de vânt; decimat de întrebări și vise, lebăda mă trezi pe pământ. Și tot urcă luna sus pe boltă, ceru-i pustiit de-ntâii nori; prin luncă ,cântecel tresaltă al nevăzutelor privighetori.
sâmbătă, 31 mai 2025