Mândra apelor crăiasă, Ne-ntâlnirăm azi în cale, Eu, cu gândurile mele, Tu, cu valurile tale. Prinși de-o tainică chemare, Ne privim acum în față, Tu, eterna vremii doamnă, Eu, un strop răzleț de viață. Cum te văd, din clipă-n clipă, Mintea-mi zgribură și cade, Simt moșia ta cum crește Și hotarul meu cum scade. Ți-ai pornit nemărginirea Să mă-nfrunte, să mă frângă... Râd talazurile tale De luntrița mea nătângă. Tu mă birui, fără luptă, Pururi neînvinsă mare, Ochii călători pe ape Tremură și-ți cer iertare... Spre adâncurile albe Îmi îndrept umila rugă! Mă primește-ntotdeauna Ucenic să-ți fiu, și slugă. Lasă-mă uitat la malu-ți... Să mă uit așa departe: Din întinderea albastră Voi citi ca dintr-o carte...
sâmbătă, 19 aprilie 2025