La masa sufletului meu Stăteam doar eu şi Dumnezeu Şi ne hrăneam cu fericirea Cu gustul fin din mântuirea Ce-a presărat-o Domnul, blând, Peste gustare...şi-atunci când Pe masa albă, luminată De-o lumânare-ncercănată, Am pus două pahare pline Cu pacea ce-o simţeam în mine, Domnul mi-a dat desertul dulce Pe care numai El îl face Din dragostea pentru aproape Şi Duhul Sfânt cuprins în ape. La masa sufletului meu Aş vrea să-L am pe El , mereu... De-aceea-L rog în gând să vină La prânz sau poate la o cină, Când veşnicia Îi permite, Când am credinţă... şi o simte Ca pe-un miros ce Îl îmbie La masa mea cu hrană VIE!