La moartea bunicuţei

La nouăş’trei de ani ce-i împlinea
Ca amatoare de senzaţii tari,
N-aş fi crezut nici mort, în viaţa mea, 
C-o va mierli în somn la ore mari;

Dormind, fără dureri, este un vis,
Cum ai pocni din deşte, dac-ar fi,
Şi-apoi să te trezeşti în paradis…
Să mor, c-aşa şi eu aş tot muri!

Dar nicidecum în chin diavolesc,
Să văd moartea venind cu ochii mei,
Să urlu şi-ngrozit să mă topesc…
Ca ăia de-i căra-n Merţanul ei!

Valeriu Cercel