La poalele unui Cireş Pe-o creangă mică de cireş O frunză verde în legănare, Privesc l-a vântului suflare Pe lângă o tufă de măceş, Si-a ei poveste mişcătoare M-a înduioşat răscolitoare. Din primăvară,... a ocrotit Un mugure care-a crescut Şi care-apoi şi-a desfăcut Petalele... -n alb strălucit Ce între timp s-au dezlipit Şi-n valul de vânt au pierit. Atunci când ele au zburat La cea mai tainică adiere, Frunza rămas-a de veghere Când pala de vânt a suflat, Ca un străjer în priveghere Fremătând spre mângâiere. Un buchet de cozi creşteau Şi-n orice coadă o cireaşă S-ajungă-n coacere la masă, Când în final se despărţeau Spre-a fi dusă -n altă casă Pentru menirea cea aleasă. Poate de-aceea-n legănare Îşi plânge a ei singurătate Necontenit şi zi şi noapte... Pân-ce de-atâta fremătare La fel cu greu s-o desparte Încuviinţând sfârşit la toate. Aceasta pân-la-nmugurire În prea frumoasa primăvară Când din nou va creşte iară Sub a Domnului orânduire Protejând roadele de vară - Cu freamătul ce le-nconjoară Flavius Laurian Duverna 24 iulie 2019
sâmbătă, 31 mai 2025