Am ascultat cum bate vântul La poarta nopţilor deschise, Şi-am lipit luna cu pământul Unindu-le în albe vise. Am ascultat cum cade roua Pe iarba încă verde crudă, Şi-am strâns uşor apoi sămânţa Ce se topea atât de udă. Am ascultat cum vine ploaia Cu stropii ei adânci din nori, Şi mi-am lipit ochii de pleoape Să nu mă ude ca pe flori. Am ascultat cum ape cresc Şi dintr-odat" eu apă sunt, Nu mai vedeam un pic nimic Ci doar o umbră de pământ. Am ascultat cum îmi şopteai Să-ţi caut chipul printre vise, Dar eu o biată frunză-nvânt Tot rătăceam la poarta nopţilor deschise.
sâmbătă, 31 mai 2025