Azi am trecut s-o vad, înstrăinată, Grădina-n care-o vară ne-am iubit ... Podoaba-n zdrențe-i spânzură uscată, Rugini a prins frunzișul răvășit, Iar parcul, raiul nostru de-altădată, Cu ziduri alții azi l-au ocolit. E ceasul vechi al dragostei, e seară, Și, dând să intru, stau înfiorat: Înaltul plop la porți m-așteaptă iară, Dar toamna purpurie l-a schimbat În galben stâlp pâlpâitor de pară, Ce freamătă, de vânturi zbuciumat. Și-n vijelia ce sa-ncins să-l bată, Aprinsul plop acolo mi-a părut Că-i sabia de foc neandurată Pe care Heruvimul nevăzut O flutura spre lumea blestemată La Poarta Paradisului pierdut.
sâmbătă, 19 aprilie 2025