Se luptă gânduri în ambuteiaj, Înveșmântate-n straie lungi de doliu, Și intră amintirile-n sevraj, Alunecând sub palidul lințoliu. O grindină se-abate-n ropot surd Pe-acoperișul vechi, uitat de lume – E-o temniță unde m-ascund, absurd, Sperând să scap de-ale tristeții brume. Am acostat la țărmuri de dureri, Des aclamând și soare, și furtună. Pe valurile-nalte până ieri, Am așteptat, absentă, vremea bună. Încorsetată-n reguli și-ndoieli, Agonizez cu timpul cel ahotnic, Rugându-mă-nfocat, cu fâstâceli, Să nu devin un disperat habotnic. Mi-e cerul temelie de granit, Speranța idol trainic devenit-a. Pierdută de norocul ilicit, Plecat-am azi să-mi întâlnesc ursita...
sâmbătă, 31 mai 2025