...pomul cu flăcări în vârfuri, sub privirile astrului, adoarme și el, odată cu zorii cuvântului, tras mai aproape de inimă... din colțul odăii, Timpul,cheamă la interviu: - care a fost rolul tău pe pământ! - la înșirat de idealuri,la scenă deschisă... te-ai prins? - câte lucruri ai dus până la destinație! - făcuta-am culcuș, dorului, dragului, pe chipul vocabulei și multe izbânzi, - ajuns în piața antică a dimineților tale...ce-ai dăruit lumii! - toate șansele Jiului, Vanei și ultimul strop al nădejdii - că sunt! - ce ai șters din calendare... în ani! - lupta cu tăcerile, fața,ochii și inima! - în călătoriile tale - ai însemnat întrebări! - pe toată tabla înmulțirii, cu bucurii dăruite, lăsând în urme florile-n creștere! - la izvoarele cunoașterii ți-ai spălat tâmplele, gândul? - până la ultimul nasture, nu am ajuns...cu desăvârșirea - am vatra plină de vreascuri... -ai fost și copil și bătrân - unde-ai rămas cu însemnarea neștiinței? - am tânjit după ploile gândului, uneori, am odihnit la umbră de Om, încercănat de virtuțile soarelui... - bun! - acum scrie... sau mai bine îngroașă și subliniază cu verde - speranțele... - văd Drumul Mare, de la poalele Vanei,pe mama și tata... în Vâlcu!...desăvârșindu-mi avutul,avântul!...lasă!.. - e bine! - acum poți muri într-o uitare de sine...și m-am trezit cu un maldăr de litere-n poală... ...ce minunat și darnic - e timpul și cât merităm! - îl trec la urgențe!...
sâmbătă, 31 mai 2025