La uşa sufletului meu

La  uşa sufletului meu
E clopoţelul ce mereu
M-anunţă când vine furtuna
Ca să închid în vise, luna.

Când uşa sufletului meu
E încuiată-n Dumnezeu,
Mă las în liniştea iubirii
S-ajung la taina  nemuririi.

Pe uşa sufletului meu
Stă scris:”Aici intru doar eu!”
Să nu mai baţi la ea în van,
Doar eu întind corzi de pian
Când clapele îi sunt atinse
De praful stelelor din vise.

Doar uşa sufletului meu
O deshid altuia cu greu
Şi-atunci când stau în pragul ei
Întreb: “Tu pacea mea o vrei?
Ştii că ferestrele-s dechise
Spre cerul cu iubiri promise?

Iubeşte soarele şi luna,
Iubeşte calmul şi furtuna,
Iubeşte oameni, păsări, flori,
Cerul senin dar şi cu nori…
Şi-atunci când n-ai mai fi sperat,
Pacea în suflet ţi-a intrat!”

La uşa sufletului meu,
De ai ajuns şi-ţi este greu,
Îţi voi da din credinţa mea,
Să-ţi odihneşti sufletu-n ea!