cum să mai fiu ca altădată, când ochii mi-s atât de goi, în capul tencuit cu pleavă, iar printre vene curge sloi, mai scapără câte-o grimasă, când păsări negre vin în stol, de sânge să mă văduvească. sunt umbra propriei-mi sorți, cutie veche și uzată, la asfințit și la apus, durerea stă să amorțească.
sâmbătă, 31 mai 2025