- Se joacă vremea iar de-a baba oarba, Zăpezile aşează peste flori O trenă grea, e-atât de tristă iarba Şi-atât de gri e cerul uneori. Hai, spune-mi tu, ce anotimp e-acesta, De vântul pare-a fi un filozof, Când primăvara îşi îmbracă vesta De catifea, piciorul în pantof Nu-i potrivit... Eu cred că încă-i iarnă Chiar dacă-şi pune-n plete liliac, De o priveşti atent o să aştearnă Flori de cleştar pe ramuri de copac. - E primăvara asta-ntunecată Și soarele s-a supărat pe noi, Iar babele-s nebune nu ne iartă, Doresc să-ntoarcă timpul înapoi. Privesc pe geam, mă uit și-n calendare, Caut răspuns, dar nu știu ce să-ți spun, Că pomii-s îmbrăcați de sărbătoare, Dar vântul pe alei parcă-i nebun. Tot mai păstrez în suflet o speranță Că-n primăvara viselor târzii O să te-ntorci, frumoasa mea romanţă, S-alungi aceste reci melancolii. Liliana Trif & Ioan Grigoraș