Lacrima căluților de mare

- Cine-o să-mi spună unde e fereastra
Prin care pot păși spre altă lume
Cu lacrimi verzi să-ți ud spre seară glastra
Și să te gâdil tandru sub prenume?

Poate-o să-mi spună unde-ascunzi refrenul
Ce-l fredonează unii la-ntâmplare
Când știu că tu ţi-ai tatuat himenul
Cu lacrima căluților de mare.

Aș evada dintr-o dimensiune
În care secundarul ne desparte
Și aș renaște zeu, printr-o minune,
Tot ce-i al nostru este pus deoparte.

- Vorbeşte lumea vrute şi nevrute,
De parcă ne-ar păsa... Pe căi lactee
Am navigat şi ceruri absolute
Ne-au găzduit. Dogmatic vreo idee

Am dezbătut adânc până la sânge,
Dar n-am lăsat nimic să ne oprească,
Sub gene lungi, în ochiul care plânge
Te port ascuns de pleava omenească,

Dar celălalt zâmbeşte fiindcă ştie
Că timpul ne aşteaptă-n sanctuare
Şi-n amforă de basm şi poezie
Dizolv-argintul stelelor de mare.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif