am început să împletesc diminețile două câte două una pe față una pe dos un răsărit cu magnolii un amurg desenat în doi curcubeul l-am înnodat ca pe-o eșarfă să-ți plângă printre sâni cu lacrimi de poem în zori am prins în palme lutul scăldat de rouă depărtării l-am frământat cu buzele aproape de talpă inimii să-l simt în fiecare deget cum vibrează port încă în sânge parfum din ultimul sărut l-am furat sub bastionul înflorit de noi pe emisfera stângă din primăvară când plâng pe dala de marmură lacrimile prin contur te remodelez din ultimă îmbrățișare încet metaforă cu metaforă mi-e teamă să stric perfecțiunea *** dimineţile au gust de cerneală înmoi tocul în călimara inimii să-ţi scriu deşi poştaşul nu trece pe aici de sute de ani îngerii poartă uniforme protocolare angajaţi permanenţi ai curieratului rapid între cer şi pământ nu ştiu să măsor timpul iar spaţiul e nelimitat ai crede că distanţele se măsoară în microni atât de rapid îmi parvin gândurile tale noaptea ninge cu flori de portocal de parcă crăciunul ar fi aproape când mi-e imposibil să visez te chem lângă focul care pâlpâie în cămin să-mi spui poveşti despre vară am şlefuit lacrima mii de ani să ia forma diamantului culege-o de sub pleoapa timpului ioan grigoraș & liliana trif
duminică, 6 iulie 2025