Binele este prezența ta, și, răul, lipsa ei, Și întuneric se revarsă peste podurile lumii mele, Când te ascunzi după pașii tăi aruncați În țărâna strigătului meu... O, ceas mecanic, părul tău A inundat vinele mele, până dincolo de ochi, Și văd frumusețea ta, ascunsă Sub pânza țesută peste ea_ un vierme de mătase, Ascuns într-un toiag, se hrănește Să devină fluture_, este floare!... Te strig. Strigătul meu caută să se cațere pe aburii astmatici Ai bătrânei păduri... Mă simți. Vrei să mă strigi dar, Strigătul tău intră în gura fluturelui Devenit, iar, vierme.
sâmbătă, 31 mai 2025