Lacrimi pe Prut Lumina plânge-ntr-un etern crepuscul Pe apa-nlăcrimată de la Prut, Şi plâng şi eu scriind, strivit, minuscul, Călcând pe urme de ecou pierdut. Mă arde lacrima lui Păunescu, Mă doare crunt al lui Vieru plâns, Căci ei scriau strigând de nefirescul Cu ,,apă-n ştreang” şi cu hotar constrâns. Nu plâng pe malul apei doar poeţii, Dar scrisul lor se vrea a fi ecou, A fi îndemn să sune-n cor trompeţii, Chemând la podul dragostei din nou. Mai cresc pe malul apei frontiere Şi-n valul rece paşapoarte curg; Mai dă-ne, Doamne,-aici o înviere Şi-un răsărit pe-acest durut amurg! Simion Felix Marţian Chişinău, 19 iunie 2018
sâmbătă, 31 mai 2025