În grămezi greoaie, norii Dintr-o parte străbătură Şi de chipul lor pătrunsă, Faţa lacului e sură. Lângă apă, singuratic, Plopul trist, fără veşmânt, Jeluindu-şi frunza moartă Se îndoaie după vânt. Pleacă unde după unde Şi mişcarea lor domoală Colo-n trestie pătrunde, Legănând o luntre goală… Mult aş vrea în feeria Unei nopţi de mai, senine, Să plutesc pe apa-ţi clară, Cu iubita lângă mine, Şi a undelor poveste Nesfârşită, s-o ascult… Dar aşa, cum eşti acuma, Lacule, îmi placi mai mult!
Similar
